Cînd mă gîndesc că orișice răsare
Stă doar o clipă în desăvîrșire,
Că tot ce poartă scena asta mare
E-nrîurit de-a stelelor rotire ;

Cînd văd că omul ca și iarba crește
Îmbucurat și frînt de-același cer,
C-ajuns pe culmi tăria îi descrește
Și anii mîndri în uitare-i pier ;

Văzînd această nestatornicie –
Mai tînăr, parcă, îmi apari în cale
Cînd timpul cu ruina se îmbie
Să-mbezne ziua tinereții tale.

Și lupt de dragul tău, izbind în timp,
Să-ți dau din nou ce-ți fură el din nimb