De ce nu cauți cea mai bună cale
Să-nfrîngi tiranul timp ? De ce te pleci
Și nu pui stavilă căderii tale
Tăria ta, ci versurile-mi seci ?

Stînd la amiaza zilelor senine,
Livezile, fecioare,-ți stau în drum,
Dorind sămînța florilor din tine
Mai mult decît icoana ta de-acum.

Așa, doar, viața își păstrează viața !
Nici mîna timpului, nici pana mea
De ucenic vrînd să-ți slăvească fața
Sau sufletul, mai bine n-ar putea.

Prin dăruire te păstrezi de-a pururi
Și-așa rămîi cum știi să-ți dai contururi.