Că ești vorbit de rău, n-ai nici o vină,
Doar bîrfa rîde pururi de cel pur ;
Podoaba frumuseții învenină
Pe corb chiar dacă zboară în azur.

Cînd ești desăvîrșit, clevetitorii
Te fac să fii, prin timp și mai slăvit ;
Rod viermii mugurii cei dulci ai florii –
Și tu ești mugure neprihănit.

Tu ai trecut de lațul tinereții,
Neasaltat de ea și-nvingător ;
Dar faima ta nu-ncîntă pizmăreții,
Nici nu le-nchide bîrfa sub zăvor.

Dar dacă nimenea nu te-ar bîrfi,
Domn peste inimi numai tu ai fi !