Înalt și deșirat ca o momâie,
La căpătâiul meu, un popă laic
Citește grav, pe nas, un vers ebraic
Prin mirosul de naft și de tămâie.

Sicriul e-mbrăcat în stil arhaic
Și-n colț, Mimi, cu chip ca de lămâie
Dorind în amintire să-mi rămâie,
Depune un mănunchi de flori, prozaic.

Privind, apoi, zabranicul umil,
În liniștea odăii sepulcrale,
M-a plâns cu lacrimi mari de crocodil ...

Și-ngenunchind, șopti cu multă jale :
- « Păcat de el, c-a fost băiat gentil,
Dar nici odată nu dădea parale ! »