În numele acelui, ce însuși s-a creat
Din veci drept creatoare chemare nencetat ;
În numele său, care credință naște-n slăvi,
Încrederi și iubire, putere și isprăvi ;
Întru-acest nume,-a cărui, numită-atît de des,
Esență îi rămîne mereu de nențeles :

Cît stăpînește ochiul, și-urechea-n jur la fel,
Găsești doar cunoștințe ce seamănă cu el,
Iar naltul zbor în flăcări al spiritului tău
La chip și-asemănare se-apropie de-al său ;
Răpit ești, te tîrăște mai luminos acum,
Pe unde treci podoabă devine loc și drum,
Nu mai contezi, iar timpul în urmă a rămas,
Și incomensurabil e fiecare pas.