Spre-a se-ntîlni-n dezmărgenire,
Ușor trec toate spre pieire,
Acolo-i stins orice dezgust ;
În loc de dor, doar cruntă vrere,
În loc de pofte, legi severe,
Și-n renunțări un dulce gust.

Tu, suflet cosmic, vino, ia-ne !
Cu duhul vremii-n lupte-avane
Elanul ni-l simțim chemat.
Sublimi maeștri, duhuri bune
Conduc încet, cu sfiiciune,
Spre cel ce toate le-a creat.

Ca să transforme tot-făcutul
Spre-ai frînge-ncremenirii scutul,
Eternul act lucrează treaz.
Și ce n-a fost, vrea să devină
Pe noi pămînturi, în lumină ;
Și n-are nicidecum răgaz.

Activ și creator, se plimbă,
Întîi ia formă, apoi se schimbă ;
Părelnic stă momentu-n vînt.
Eternu-n Tot mereu se zbate :
Căci în neant se surpă toate,
Cînd vor să stăruie-n ce sînt.