timpul zăpezilor - un fel de a spune
că revezi o față,pe care n-ai mai privit-o demult,
și umbli spre ea prin zăpadă - scriind urme
într-un timp, trecut de acum, unde n-ai mai fost. și e mult

coborâtă în iarna mată, îngropată în tăcere,
această ființă. și întoarcerea către ea
e ca o înmormântare de viking, împingând greu acea
corabie, care prin zăpadă are o altă putere

a răsfrângrii din ape verzui - și care apoi
se înalță în flacără, repede acoperită, cu o rună
de fum - ca acum când mergi spre fața ei, cu ciudată

lumină moartă. de aici, te întorci înapoi
și neadevărurile se așează, fiecare o urmă
a gesturilor care s-au scris - și fața ei e bătrână.