agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-07 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Bejliu Anne-Marie Geografia suedeză are pe harta poeziei universale contemporane reliefuri de mărimea întîi, atitudini supreme. Printe ele se profilează lirica unei femei care, trăindÈ™i murind departe de È›ara sa, I-a lăsat o moÈ™tenire neaÈ™teptată È™i inestimabilă; aproape nemeritată, dacă ne gîndim că ăn scurta È™i răvășita ei existență, n-a fost niciodată luată în seamă de critica suedeză, deÈ™i tipărise patru volume de poezii, adică aproape tot ce scrisese, cu excepÈ›ia ultimei sale cărÈ›i apărută postum.Dar asemenea divorÈ›uri între realitatea literară È™i actul critic sînt prea frecvente pentru a mai atrage luarea aminte: aici intervin invidiile È™i coteriile È™i strategiile conjuncturale È™i inerÈ›iile inevitabile È™i complexele È™i atîtea altele, încît numai un amplu tratat de psiho-patologie a vieÈ›ii literare le-ar putea elucida cu adevărat… Voi spune doar că Edith Södergran a fost o poetă fără ecou în epocă È™i abia la cîteva decenii de la moartea ei È™i-a ocupat locul printre marii lirici ai Suediei contemporane. Multă vreme a trecut – È™i mai trece încă uneori – drept poetă finlandeză, ceea ce e la fel de fals ca È™i a-l considera, de pildă, pe Kavafis poet egiptean pentru simplul motiv că a trăit la Alexandria. Edith Irene Södergran a fost unica fiică a unei familii, unde părinÈ›ii cu structuri violent opuse creau o ambianță posomorîtă È™i convulsivă: tatăl, inginer, fire brutală, incult, rudimentar, alcoolizat de timpuriu, mama, la polul opus, delicată, trăind pasiuni secrete pentru literatură È™i artă, uÈ™or exaltată, ca È™i viitoarea poetă care o moÈ™teneÈ™te, nu fără a ascunde în poemele sale de maturitate ceva din temperamentul abrupt È™i dur al părintelui. Originari din Finlanda, unde încă din veacurile trecute există o minoritate suedeză, soÈ›ii Södergran se mută pentru cîtăva vreme la Petersburg È™i astfel poeta vede lumina zilei în capitala somptuoasă a crepuscularului imperiu È›arist, în aprilie 1892. La scurtă vreme se mută, împreună cu familia, la Raivola, localitate obscură pe malurile unui mare lac din istmul Kareliei, petrecîndu-È™i copilăria într-un peisaj orizontal, populat de himere lacustre È™i duhuri legendare impenetrabile. ÃŽn 1902, împlinind vîrsta liceului, trece din nou la Petersburg, împreună cu mama ei È™i urmează la Die Deutsche Hauptschule, cunoscut pension ce aduna copiii marilor bogătaÈ™i ai capitalei ruse, distingîndu-se ca elevă excepÈ›ională.Acolo, la o vîrstă neverosimilă își începe activitatea literară, scriind versuri în suedeză, germană, franceză È™i chiar în limba rusă: cele peste două sute de poeme rămase din perioada liceului vădesc un talent precoce, încă de pe atunci tinzînd spre o anume autonomie, în ciuda unor influenÈ›e a germanilor de la răscrucea secolului nostru cu cel trecut, È™i a primilor simboliÈ™ti ruÈ™i( Balmont, Sologub, Severianin – din prima lui perioadă, înainte de ego-futurismul ulterior). Tatăl, rămas singur la Raivola, e devorat de alcool È™i de ftizia care-l doboară în toamna anului 1907. Urmează o lungă È™i istovitoare carieră a eÈ™ecului. Și paralel, aceeaÈ™i boală ce-I ucisese părintele se insinuează în viaÈ›a ei, între exaltări È™i prăbuÈ™iri succesive, mistuind-o implacabil, flagel al epocii căruia nenumăraÈ›i poeÈ›i I-au fost victime predilecte. Ani la rînd peregrinează prin sanatorii, oripilată deopoptrivă de atmosfera posomorîtă a celui de la Nummela, unde-È™i văuse tatăl agonizînd, È™i de frivolitatea celui de la Davos în ElveÈ›ia, loc de competiÈ›ii moderne caracteristice staÈ›iunilor reputate. O călătorie în Italia, popasuri elveÈ›iene fugare printre lacuri înalte È™i hermetice, unde halucinează fantoma lui Zarathustra, o întoarcere la Petersburgul cuprins de revoluÈ›ie È™i iarăși, deposedată de fostele-I proprietăți, revine la Raivola sortită unei existenÈ›e aproape precare. Urîtă, incapabilă de a se acomoda societății ce-I pare tot mai streină, roasă de boala aproape incurabilă pe atunci, urmărită de insuccese erotice, literare, sociale, ea reuÈ™eÈ™te să-È™i depășească durerea printr-o miraculoasă vitalitate sufletească. ÃŽntr-o lume de literaÈ›i obscuri – în literatura de limbă suedeză a Finlandei timpului său, unicul poet de anvergură, Emer Diktonius, era încă la începuturile sale – Edith Södergran încerca să se facă auzită, dar limbajul ei, de o noutate deconcertantă pentru receptivitățile meschine, nu-È™i poate găsi ecou. O singură voce face notă discordantă: Hagar Olsson, o femeie care-I va deveni prietena celor din urmă ani de singurătate, se ridică în apărarea poeziei sale, încercînd să opună indiferenÈ›ei sau opacității ambiante, o admiraÈ›ie intuitivă È™i tonică. Umbrele progresează mereu: boala, sărăcia, declinul.Are momente de inexplicabilă euforie, cînd scrie poeme ca într-o stare de transă È™i se lasă ademenită de orizonturi necunoscute. Pasiunii mai vechi pentru Nietzsche, la mormîntul căruia scrie un splendid poem în septembrie 1918, i se adaugă o alta: Rudolf Steiner, antroposoful austriac prezent în viaÈ›a multor scriitori ai vremii, de la Kafka la ruÈ™ii Kliniev, Belîi. AlcătuieÈ™te o antologie a tinerilor poeÈ›i suedezi din Finlanda, publică articole È™i eseuri în revistele de avangardă ale lui Elmer Diktonius – dar zilele îi sînt numărate. ÃŽn iunie 1923, cînd abia împlinise 31 de ani, moare È™i e îngropată în grădina casei sale de la Raivola; în anii celui de-al doilea război mondial, mormîntul i s-a spulberat fără urmă ca în pecetea destinului de iniÈ›iere supremă ce o restituia simbolic acelui Mysterium Magnum spre care aspira cu fervoare. ViaÈ›a dureroasă a Edithei Södergran nu i-a putut stinge patima de lumină care e poezia ei. O lumină de miazănoapte cu izbucniri violente după lungi È™i stagnante anotimpuri de umbră, o lumină fantastică uneori, cu ciudate reflexe de auroră borelă. Pe această gamă a luminilor tăioase ca niÈ™te È›ipete de pasăre nordică, È™i-a cîntat iubirea ei infinită față de oameni, de viață, de natura în care, dincolo de principiul steinerian, a crezut ea însăși ca într-o zeitate supremă. A căutat o mare iubire – totală, devorantă ca o gheenă nietzscheeană – dar n-a găsit-o niciodată. Amărăciunea eÈ™ecului confluiază însă miraculos cu un imn disperat È™i frenetic către Marele Eros, unde viziunile eliberatoare È™i invocarea vehementă se îngînă. Și în cele din urmă, limanul ideal: Þara care nu e, abis invers ce te absoarbe în sus, răpindu-te cu aripi de Wüstentraum brentanian; acolo stăruie sufletul ei în cumpăna pornirilor È™i aspiraÈ›iilor care I-au jalonat existenÈ›a. Acolo se constituie triumful ei: ca în virtutea unui exorcism, puterea de a iubi, chemarea plenitudinii, voinÈ›a de a învinge, devin realități în ciuda realității, se alcătuiesc într-o stranie pararealitate, existînd în însăși negaÈ›ia lor. Poezia ei
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati