Maică, mulți te-au dușmănit
Că ești neam blagoslovit.
Unde sapă sapa locul
Sare din pământ norocul.
Ai pământ și ape multe
Vântul stă să ți le-asculte.
Și izvoare
Călătoare
Crapii-n ele cât berbecii,
În pomi piersici cât dovlecii,
Pepenii de zahăr roșu,
În grâu spicul cât cocoșu.
Pui un bob din el răsare
Mia de mărgăritare:
Dulce binecuvântare
Fiecare fir de vânt
Îl adie un descânt,
Fiecare stea de sus
Îl mângâie cum l-ai pus.
Noaptea-l coace și ea, luna
Caldă lui întotdeauna
Și pe câmp cu ceru-n față
Câmpul pletele-și răsfață.
În adâncul lui tresare
Altă vatră de izvoare
(Þi-a făcut destinul semnul)
Untul negru, undelemnul.