Treci.
Sapa siderală
în vremuri de demult s-a prăvălit acolo.
ÃŽn seara asta foarte sus un sat
de păsări chiuie și trece.

Ascultă lângă tâmplele stâncoase
ale prezențelor împrăștiate
cuvântul care îți va face somnul cald
ca arborele de septembrie.

Privește cum se mișcă împletirea
acestor certitudini ajunse lângă noi
la chitesența lor,
o, Furca mea, o, Setea mea adânc neliniștită!

Rigoarea de-a trăi se roade
râvnind neîncetat exilul.

Pe-o ploaie fină de migdale,
amestecată cu docilă libertate,
paznica alchimie ți s-a arătat
iubita mea!