Fără viitor sensibil nici capitală de scurtat.
Fără pericolul viclean al clorului la stăvilarele care-i adăpostesc insula publică,
Rezerva mea.
Fără lucirea aceasta de talion perforând hidoasele pietre de moară în care m-am frământat.
Fără comedianții întârziați cu brațele încărcate de liliac.
Fără perfecțiunile acestea găunoase atrăgătoare ca rotunjimea clasică.
Mesager însângerat în emoția capcanei, odată terminat concediul datorit furtunii.
Te îmbrățișez fără elan, fără trecut, o, diluviană amantă, indice adult.