Pleșuve moș, nu te speria
Că umbra ta n-are să vină,
Îi vom găsi pe undeva
O mai multiplă rădăcină.

Șterge-ți triedrul înflorit
Din unghi mai vag în colțul gurii,
Odăi lichide ne-au foșnit
Până-n tavan, cu holoturii.

Adună-ți gândul circumscris,
Ia și nisip, că nu se vede:
Soldatul care te-a ucis
Pare-n amurg tot Arhimede.