Poezie de Tudor Arghezi, face parte din volumul “Copilărie”


La oraș, pentru-animale,
E-un mitoc de haimanale.

Toată lumea are loc
În asemenea mitoc,

Păsări, fiare, dobitoace,
Cu cojoc, fără cojoace,

Pițigoiul, cucul, stârcul
Vin să vadă cum e târgul.

Vulpea e cu-nsărcinare.
Cioara vine la plimbare.

Oaia știe cum e cașu:
Nu știa cum e orașul.

Obicei de mânăstire:
Pe trei zile învoire.

O cumătră și-o mătușă
Stau cu mătura la ușe.

Și-s deschise ușile
Cui vine de-a bușile.

Pentru șoareci și pisici
Sunt tăiate praguri mici.

Jivina cu lunecuș
Are osebit culcuș.

Pentru dăsagi și măgari
Ușile-s, firește, mari,
Căptușite sus cu vată,
La ureche să nu-i bată.

Ieslea, și ea, s-ar putea
Să fie de catifea,
Nu știu, nu e treaba mea.
Însă știu că-n turn, la han,
Cântă bivolul bălan.

E un ghiers puțin mai tare
Decât de privighetoare,
Fincă, vezi, de-aceea-i dat
Răgetul : pentru cântat.