Privirea ei, de bare perindate,
nimic nu mai reține, atât a obosit.
Par gratii mii și mii, iar după toate,
întreaga lume parcă a pierit.


Mlădiul mers, pășirea ce-arcuiește,
în cercurile tot mai mici rotită,
e ca un dans de forță ce ocoleste
un centru cu voința amorțită.


Vălul pupilei rareori tresare,
neauzit. Străbate un chip deodată
a trupului tăcere încordată
și în adâncul inimii dispare.