Trăiesc șezând - un înger cu labe de bărbier
Strângând vârtos o cană crestată-adânc. Cambrată
Mi-e ceafa; hipograstrul, la fel. Cu-n "Gambier"
În dinți, plutesc sub bolta de pânze vagi brăzdată.


În mine, mii de vise - ca scârna delicată
Dintr-o hulubărie - mă ard plăcut; când pier,
Mi-e inima-n răstimpuri, o sevă-nsângerată
De-al fibrelor stins aur, într-un copac stingher


Cînd Visele cu grijă le-am înghițit, și-s beat
(Cu patruzeci de halbe în mine) mă apropii
De clipa ușurării, cu sufletu-mpăcat,


Ca Domnul ce dă lumii și cedrul și isopii:
Spre cerul negru, udul mi-l zvârlu, detașat,
Iar încuviințarea mi-o dau heliotropii.