Numai cîinele mai rătăcește prin oraș
obosit și murdar cu ochii injectați
se oprește lîngă trupul inert
al lui Anaxagora se gîndește iată
n-a vrut să creadă în zei iar acum
e mort

cîinele rătăcește toată ziua prin oraș
călătorește pe străzile arse de soare
se gîndește ce urît e orașul cu un singur cîine
ce urîtă e lumea care naște numai
un singur zeu
mort

cîinele se oprește lîngă gura mea
și începe să plîngă
îmi zice trezește-te, bestie umană,
făcătură, nu vezi că se lasă frigul, nu vezi?