În poiană
Voinicul dormea dus,
Cu capul în poală.
Moartea îl căuta în cap,
Foarte duios,
Activându-i centrii memoriei.

Era frumoasă moartea
De nespus-
Și el visa
Că doarme într-o poiană verde
Sub un pom rotat,
Cu capul în poala iubitei.

Cu capul în poala subitei.