Știam că nu se poate fără umbre să ne fie viața
și-am dat drumul unei sfere (ce minunată
este carnea ei!) să plece în spații cu lotuși
și grădini de sunătoare metale.

Am uitat să vă spun: am inventat o mulțime
de jocuri în care noi eram mingi ce săreau
de la un mal la celălalt, bezmetice, tandre
la malul celălalt de noapte peste noapte
- când ne spărgeam de pietre curgea din noi lumina!