De Crăciun, sub fulgi zglobii,
pe Isus din nou vestindu-L
trec pe uliță copii
cu colindul.

Și din zori până-n apus,
pe-o steluță cu făclie,
ei duc lumii un Isus
de hârtie.

*

Dar tu, frate credincios,
porți tu Pruncul ce trăiește?
Duci în tine un Cristos
care crește?

Nu-i vreun gând ce te-a-nșelat,
un simbol sau o icoană?
Simți că-i viu cu-adevărat?
Cere hrană?...

După bezna cea de ani,
și-a adus copilul zorii?
Vin la tine cei sărmani?
Vin păstorii?

Simți că Cel ce l-ai primit
de lumină-ți umple gândul?
Și vin magi din răsărit
căutându-L?

Altfel, Pruncul nu e viu,
altfel, ochiul tău te-nșeală.
Altfel staulu-i pustiu,
ieslea-i goală.

Și din zori până-n apus,
ca pe steaua cu făclie,
porți și tu tot un Isus...
de hârtie.