A trecut un călător pe lângă porți,
Ca un foșnet aspru ne-nțeles, de șoapte;
S-au aprins pe culmi nenumărate torți,
Umbrele de ceară s-au pierdut în noapte.

Satul doarme-adânc sub tainică poruncă,
Liniștea de munte-a coborât pe uliți;
Din pădurea sumbră, luna își aruncă
Peste ape straniu, maldărul de suliți.

Aurora țese-ncet cu alba fire
Văl subțire de mătasă peste lume;
Călător venit prin noapte în neștire,
Ai trecut necunoscut și fără nume.


Din volumul SOLITUDINI 1939