E noapte, iarnă de ruină. Tu ridici
în sus perdeaua și privești. Vibrează
sălbaticul tău păr iar bucuria
neașteptată ochiul negru ți-l dilată ;

ce ai văzut – erau imagini
de la sfârșitul lumii – ți-au liniștit
sufletul în adânc, tihnit și cald ți-l fac.

Un om se-aventurează pe un lac
de gheață, sub un felinar plesnit.