Ce trist surâde peste burg…
În văi se-adună berzele să plece,
Stau zările de aur să se-nece,
În apa-nsângeratului amurg.

Se-aude-n munți duiosul cânt de corn
Și câmpul pare astăzi mai albastru;
S-a stins, departe, cel din urmă astru,
În țara mea nu pot să mă întorn.

Trec oaspeții pădurilor spre Sud
Și toamna, molcom, orele-și împarte,
Cad frunzele – și ochii plânși pe carte
Cu zgomotul de ramuri din agud.

Din LUMINI PESTE VÃMI 1940 - 1944