Vîntule, falus de aer,
norilor, voi foste cărni,
azi e liniște deplină,
Doamne, în cazărmi.

Azi nu bate frunza sumbră
peste pușca ruginită.
Nici sub nouri nu se-arată
ziuă, oră și clipită.

Timpul stă în odihnire
inima-ncetează, da.
Trei picioare, șapte brațe
are somnolența mea.


* din volumul "În dulcele stil clasic" , 1970