Fecioare dulci, e în zadar!
Privirea voastră fermecată
Și ale voastre jurăminte,
Oricât de calde și de sfinte,
Nu pot din drum să mă abată,
Căci e croit, mai din-nainte,
Așa spinos și solitar...
Un glas îmi strigă:
Mergi! Nebun,
Puterei sfinte mă supun,
Și fug, și fug în largul zării,
Și fug în voia întâmplării
P-aripa largă a fanteziei,
Călăuzit d-un singur dor:
Sunt jidovul rătăcitor
Al poeziei!