Drum înghețat – o stăpânire peste apele
clipei – sub chipurile amintirile strâmbate –
ai putea să alegi – numai că nu mai sunt adevărate
fețele lor – cu pleoapele grele.

Inele de liniște, pierdute pe drum
și acoperite de o migăloasă zăpadă
fără ecouri – (și cum
aș mai putea alege din ce are să cadă

spaima luminii de atunci, înserată ?)
A trecut demult, au murit
ceasurile când mi se păreau minunate

închipuirile despre o ființă, despre ochiul ei adâncit,
în care aș fi vrut să se oglindească ființa
mea, ispitită de mari necredințe.