O, nu mai cânta, harmonie pribeagă,
Că plâng, și nu știu unde să mă duc,
În toamna care plânge pe-o veche modestie,
Cu ploaia care curge în mahalaua bleagă,
În noaptea asta-n care am devenit năuc.
Oh, plouă, și tu gemi cu plâns de armonie...
-Tot altuia, de mine, aminte să-i aduc...
O, nu mai cânta, harmonie pribeagă,-
Că plâng, și nu știu inde să mă duc.