Nu e nimeni... plouă... plânge-o cucuvaie
Pe-un acoperiș de piatră-n noapte cu ecouri de șivoaie,
Vai, e ora de-altădată, umbre ude se-ntretaie,
Și-n curentul unui gang ațipesc, plin de ploaie.

Tabla tuburilor sună aiurarea tuturor...
O grăbită alchimie, fâlfâie o vâlvătaie,
Vai, e ora de-altădată, dungi de ploaie se-ntretaie,
Un oraș de piatră doarme... toate dor.
Nu e nimeni... plouă... plânge-o cucuvaie.