O femeie în doliu pe stradă,
O frunză galbenă tremura după ea-
Luat de-a orașului sfadă,
Uitasem că toamna venea.

Era mai demult o stradă,
O școală, și bruma cădea-
Prin săli, ca nimeni să-l vadă,
Un elev singuratic pălea.

Un om, în amurg, pe-o stradă...
Pe foi nu mai știu cum trecea-
Sub tropot, și-a lumii grămadă...
-Uitasem că toamna venea.


* din volumul Scântei galbene, 1926