Tu n-ai să- mi fii, Divinule, aproape
cât timp, citind ce-am scris, nu Te descopăr
ca literă a mea, și ca cerneală
cu care scriu muindu- mi pana- n stele.
Ce scris secret tot pâlpâie întruna
sub scriitura mea? Sunt palimpsestul
ființei Tale răzuită aprig
de pe bătrânul pergament al lumii.
Cum să Te fac încă citit și astăzi
de ochii celor fără de vedere?

Penița mea muiată- adânc în Vega
Te scrie doar ca alfa și omega.