Să descălecăm, degeaba fugărim cărarea moartă
Înspumată e zabaua ca la drumul cel dintîi
Iarăși ne-au furat amurgul, curcubeul viu ce poartă
tot arginți și-arginți de salbă, îngropați sub căpătîi

Să descălecăm, degeaba fugărim caii întruna
înspre taina îngropată sub un cap de mort frumos
Pe cararea de sub ramuri calcă iarăși pură, luna
Þara lui Vlad Þepeș, prieteni: Iată, sînt arginți pe jos!