Fidel eternelor imagini, contemplate
Constant, tu stai de faptă-ori jertfă pregătit,
Dar într-un timp lipsit de-onoare, ești lipsit
De-amvon și-ncrederi, de servici și demnitate.

Spre-a mulțumi chemarea ta,-n pierdute posturi,
Lumea spre râs va trebui să-accepți oricând,
La floarea zilei și la fasturi renunțând,
Să-nalți, comorile nestinse, adăposturi.

Iar râsul pieții fie-ți singurul pericol,
Atâta timp cât sună-n tine sfântul glas;
Dar când sleiește, de batjocură-ai rămas
Inimii tale, ca smintit și ca ridicol.

Dar e mai bine, spre-mplinire, viitoarea,
Cu lacrimi-jertfă, nu și faptă-serv să fii,
Decât ilustru, decât rege să devii
Trădând a chinului tău noimă. Și chemarea.