Razele soarelui umerii mi-i mangaie.
Fara glas si plina de caldura este intalnirea noastra,
insa acestea nu sunt ale mele.
Cand se lasa noaptea prieteneste ne despartim.

Cuvintele cantecului
cu bucurie imi umplu urechile.
Le-am cuprins cu toate simturile mele,
insa ele nu imi apartin.
Dispar si lasa de neuitat frumoase amintiri.

Cand imi saruta femeia limba
roseata sangelui acopera pielea,
insa ea nu este a mea.
Frumusetea ei nu-mi poate inlocui uratenia.

Eh, omule, destept si prost in acelasi timp:
de ce doresti posedari absurde?
Tu esti legat de toate lucrurile
si totusi despartit.
Minunata cheie este prieteneasca dragoste
si iertarea.