Sta norul jos să îl atingi cu mîna.
Ciobanu-nfricoșat ridică bîta
Și piaza rea, ce-a așteptat atîta,
Sloboade fulgerul și-aprinde lîna.

Nu arde turma. Doar încremenește,
Măgarii simt în sarici cerul tot
Un fir de sînge a-nflorit în bot
Dar ploaia s-a oprit. Și iarba crește.

Sosesc de jos, după un timp, cu sare
Pentru mioare; pentru baci, mălai.
Ei cată turma și o văd pe plai.

Nedumeriți sînt numai de culoare,
Căci baci, măgari și oi au neagră zeghe!
Carbonizați și cîinii-stau de veghe.