Cu vâsle grele odihnind de-a valma,
în ape pline de plutiri lovesc cu palma.
E noapte-n largul mării, și e lună.
Tu poate dormi de mult ; eu cânt a voie bună
și-n barca mea e-atâta râs și-atâta cânt
că tu m-ai crede mag, nebun, sau rege.
Dar valul mării a-nțeles ce sunt
și cântul meu în spumă mi-l culege.