Mai dormi, mai dormi atât de greul
Somn al semintei în pamânt,
Ca sa încolteasca-n primavara zeul
Cu moartea pre moarte calcând,

Mai dormi, visând cum celor din morminte
Viata daruindu-le, învii
In groaza bucuriei care-aprinde
Ochii batrâni ai fostilor copii.

Si-atunci când peste iarna vesniciei
Te vei trezi în soarele de-apoi
Ridica-te din bratele Mariei
Si-nvie-ne, Isuse, si pe noi.