Era iarnă-n păduri,
urși albi - nămeții
moțăiau în scorburi adînci.
Din negre și crîncene crengi,
pădurea își suia pereții.

Umblam, obosiți de pași
prin zăpada cea grea.
Lîngă noi străjuia
un copac, ca un cerb uriaș.

Gura ta pe-a mea s-a închis
și o flacără mi-a lucit sub pleoape,
ca și cînd, cu foșnet aprins,
o vulpe-ar fi trecut pe aproape.

Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961