Prin ale toamnei văi prelungi,
Cu tine am umblat odată.
Ciorchinul lunii sta să cadă
și nu mai pot uita de-atunci.

Oare-o fi fost pe-aproape via
De m-amețeam atât de rău?
Sau era numai gustul tău
Care-mi statornicea beția?

Atâta știu: că aș fi mers
Cu tine, viața mea întreagă,
Și frunzele fără de vlagă
Mi-ar fi părut atât de verzi!

Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961