Sălcie le e ziua și visul Scuipă
Pe tot ce e galben (brocartul)
Și drag ca ochii din cap
Și bănuiesc că îndoiala lor
Este pe măsura speranței băieților

Prin băltoace de urină și vin
Zac trupurile lor ca-n saramură
Irosite de curaj
Și de concurență

(îngeri căzuți)

Cu imense aparate de sudură
Cu stângăcie
(meseria aceasta se-nvață rapid)
Noi le retezăm capetele de bronz
Și urechile învinețite de lauri
Atârnându-le de tramvaie
Să zdrăngăne
Cutii de conserve prin negură

Prin ceața dintre ei și noi

Căci ne-au făcut de-atâtea ori
Scăpați printre degete
Încât degetele lor deveniră grilaje

Iar Livada zise

Amenință sau vei fi uitat.