Am patruzeci si opt de ani
si asta-i foarte bine.
Pacat doar de acest april
ce parca nu mai vine.

Pacat doar de acel copil
ce nimeni n-o sa-l stie
care priveste dintr-un iaz
de-oglinda fumurie

spre tampla-mi dreapta grea de scrum,
apoi spre tampla stanga
si nu se bucura, si-ar vrea
sa planga, doar sa planga.