"Niciodata tatal meu n-a suportat cu liniste ideea ca sunt poet.(...) Om vital si predestinat muncii, el a inteles ca lautarul trebuie platit, iar cand esti rupt de munca si infometat de muzica ii lipesti suta cu scuipat pe frunte.(...)Tatal meu se temuse ca din osul lui s-ar fi putut face o vioara, iar nu din privirea lui o ninsoare. El stie mai bine decat mine ce s-a intamplat."
(din "Ideea de natiune la romani")