...
O lebada scapase din inchisoarea ei
Si se tara pe labe in praful de pe strada
Spre-o balta-nchipuita ducandu-si pasii grei
In alba ei podoaba cu aripi de zapada.

Lovea pamantul aspru, parc-ar fi vrut sa spuna
Tot dorul care-o-ncearca de lacul ei natal:
-“De ce nu cazi, tu, ploaie? De ce nu vii, furtuna?”
Mereu o vei vedea-o, mit straniu si fatal
...
Si, tremurand din aripi, cum gatul ei avid
Spre dzeu l-ndreapta, intins ca o mustrare!