Cum stam in noapte langa o groaznica ebree,
Cum sed doua cadavre pe-un singur asternut,
Ma prinse dor, alaturi de acest corp vandut,
De trista frumusete ce-n brate n-o sa-mi stee.

Vedeam cu-nchipuirea iar maretia draga
Si ochiul ei puternic, cu farmec inarmat,
Si parul ce-i facuse un coif imbalsamat,
A caror amintire imi dau amor si vlaga.

Cu ce smerenie trupul ti-as saruta pe veci,
Din talpa racoroasa la pletele cernite,
Desfasurand comoara de rasfatari iubite,

De ai putea, regina prea cruda! doar o seara,
Storcand din ochi de piatra o lacrima usoara,
Sa adumbresti splendoarea pupilei tale reci.



(traducere Ion Pillat)