Tristețea ta mă face mai urât
și înțelegerea se schimbă-n frică
și zâmbetul își stinge lampa mică
pe buzele uitate de sărut.

Și parcă între muguri și lătrat
aprilie e-un fel de berărie
muții se-mbolnăvesc de vorbărie
doar noi ca două stinghii de la pat.

O de-aș putea să mă agăț de-un nor
să locuiesc în râu să dorm în plantă
să fiu un fel de scorbură-ambulantă
unde îmbătrânește un actor,

să dau spectacole pe bani mărunți
ridicol ca un rege-ntre hulube
să car singurătatea ta în munți,
Iov fericit într-un castel de bube.