Dinspre rai în lumină se scurg
Aspre păcate, statui de răcoare,
Frumoși ca un cântec suntem în amurg
Și singură-n sânge tristețea mai doare;

Ce limpede-i cerul prin păsări de frig,
În cai și în zboruri iubim nebunia,
E noaptea tăcerii și nu pot să strig
Că-n rănile nopții dospește Vecia.