În plopul meu își pune cuibul luna,
Din care iese noaptea ca un corb.
Și stele-i cad din aripi, dar le sorb
Prin iazuri broaște, una câte una.

Căci broaștele înghit bucăți de noapte
Și sar din mâl în iaz rotind inele
Și se lungesc pe burta lor de lapte
În care se topesc atâtea stele.