spațiul devora toate lucrurile din el
priveam în tăcere în urma lor
spre locul acela unde nu se mai vede nimic
ca-n pântecele unui animal incolor

care mistuie lumea și flămânzește
în chiar vremea în care mănâncă
totul până la ultima ființă vie
și până la ultima stâncă

în care a fost îngropat un om
și până la ultima cruce
pusă în spatele său
nainte de-a se duce

așteptam cu spaimă să ne vină rândul
se apropia fantastica oră
spațiul devora toate lucrurile din el
și ne uitam neputincioși cum le devoră.