Îndeobște, cădea
tot în zile de lucru:
nici un fulg nu cădea,
nici un înger volucru
nu foșnea în azur, a
pînzeturi străalbe;
mai cu seamă, glazura
și florile dalbe
lipseau; cînd și cînd
ploua friguros
zile-ntregi, nopți la rînd,
într-un neriguros
peisagiu lichid...
Se știa că-i Crăciunul,
sub becul livid,
cînd intra cu crăci, unul
sau altul, din curte
furate, la ora
stingerii, - scurte
ca-n toate azilele;
în nici un caz, după
rația de supă
sau micul dejun:
erau altele zilele-n
cinstea căròra
pe coaja de pîine
se dădea cu magiun...


Fericiți cei ce mîine
își au primul Crăciun!