agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-07 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Jack Spiner Bătrînul cu ochelarii cu ramă de oÈ›el È™i cu hainele pline de praf se odihnea pe marginea È™oselei. Pe podul de vase de peste fluviu treceau căruÈ›e È™i camioane, bărbaÈ›i, femei È™i copii. CăruÈ›ele, trase de catîri, se opinteau urcînd malul abrupt dinspre pod, È™i soldaÈ›ii le împingeau, trăgînd de spiÈ›ele roÈ›ilor. Camioanele urcau urnind È™i treceau înainte, în frunte, iar țăranii se tîrau pe drum, înotînd în praf pînă la glezne. Numai bătrînul stătea nemiÈ™cat. Era prea obosit ca să meargă mai departe. Aveam misiunea de a trece podul, de a explora capul de pod din partea cealaltă È™i de a afla pînă unde înaintase inamicul. După ce mi-am făcut treaba, m-am întors. Pe pod nu mai treceau nici prea multe căruÈ›e È™i nici prea mulÈ›i oameni, bătrînul însă era la locul lui. — De unde vii ? 1-am întrebat. — Din San Carlos, îmi răspunse, È™i zîmbi. Era satul în care se născuse, È™i-i făcea plăcere să-i rostească numele, de aceea zîmbise. — Aveam grijă de dobitoace, îmi explică el. — Aha, am zis, neînÈ›elegînd prea bine ce vrea să spună. — Da, spuse el, rămăsesem, È™tiÈ›i, ca să am grijă de dobitoace. Am fost ultimul om care a părăsit San Carlos. Nu arăta a cioban sau a văcar, È™i uitîndu-mă la hainele lui negre È™i pline de praf, la faÈ›a lui cenuÈ™ie din cauza prafului È™i la ochelarii lui cu ramă de oÈ›el 1-am întrebat : — Ce fel de dobitoace ? — Felurite, spuse el, È™i clătină din cap. A trebuit să le las acolo. Mă uitam cu atenÈ›ie înspre pod È™i spre locurile acelea din delta Ebrului, care seamănă atît de bine cu cele din Africa, È™i mă întrebam cît timp avea să treacă pînă vom da ochii cu inamicul, È™i stăteam tot timpul cu urechea la pîndă, să desluÈ™esc primele zgomote care să anunÈ›e acel de-a pururi tainic lucru care se numeÈ™te contactul cu duÈ™manul, È™i bătrînul tot acolo era. — Șt ce fel de dobitoace aveai în grijă ? l-am întrebat. — Trei cu toate, îmi explică el. Două capre È™i o pisică; È™i în afară de ele, patru perechi de porumbei. — Și a trebuit să le laÈ™i acolo? 1-am întrebat. — Căpitanul mi-a spus să plec, din cauza artileriei. — Și n-ai pe nimeni? 1-am întrebat, uitîndu-mă spre celălalt capăt al podului, unde cîteva căruÈ›e se grăbeau să coboare malul povîrnit. — Pe nimeni, zise el, în afară de dobitoacele de care v-am vorbit. Pisica, desigur, n-o să pățească nimic. Pisicilor nu trebuie să le porÈ›i de grijă, dar nu È™tiu ce-o să se întîmple cu celelalte. — Ce politică faci? 1-am întrebat. — Nu fac nici un fel de politică, spuse el. Am È™aptezeci È™i È™ase de ani. Am făcut pînă aici doisprezece kilometri, È™i cred că mai departe nu mai pot merge. — Nu-i prea bine să stai aici, i-am zis. Dac-ai putea, n-ar fi rău să mergi pînă la răscrucea dinspre Tortosa, unde-ai găsi niÈ™te camioane. — O să mai stau puÈ›in, È™i după aceea o să plec. Camioanele unde se duc ? — ÃŽnspre Barcelona, i-am spus. — Nu cunosc pe nimeni prin locurile acelea, zise el, dar îți mulÈ›umesc foarte mult. ÃŽÈ›i mulÈ›umesc încă o dată foarte mult. Se uită la mine încurcat È™i obosit, È™i apoi, simÈ›ind nevoia să-È™i împartă necazurile cu cineva, îmi spuse : — De pisică sînt sigur, n-am eu grijă. Pisicii nu trebuie să-i porÈ›i de grijă. Dar celelalte? Dumneata ce crezi c-o să se întîmple cu celelalte? — Ce să cred, probabil că n-o să pățească nimic. — Crezi? — Și de ce nu? i-am zis întindu-mă într-una spre celălalt mal, unde nu se mai vedea nici o căruță. — Dar ce-o să facă în timpul bombardamentului de artilerie, din moment ce mie mi s-a spus să plec tocmai din cauza artileriei ? — Ai lăsat deschis porumbarul? 1-am întrebat. — Da. — Atunci, porumbeii or să zboare. — Da, desigur c-or să zboarer. Dar celelalte? Mai bine să nici nu mă mai gîndesc ce-o să se-ntîmple cu celelalte. — Dacă te-ai odihnit, în locul dumitale aÈ™ pleca, 1-am îndemnat. Hai scoală-te È™i încearcă să mergi. — MulÈ›umesc, îmi spuse, È™i se ridică de jos, se clătină pe picioare È™i se aÈ™eză iar în praf. Aveam grijă de dobitoace, zise el posomorîndu-se, dar nu mai vorbea cu mine. Aveam doar grijă de dobitoace. N-aveam ce să-i fac. Era duminica PaÈ™tilor, È™i fasciÈ™tii înaintau spre Ebru. O zi întunecată È™i cenuÈ™ie, cu cerul acoperit, aÈ™a că avioanele lor nu ieÈ™iseră. Acest lucru, precum È™i faptul că pisicile È™tiu să-È™i poarte singure de grijă era singurul noroc pe care avea să-1 mai aibă bătrînul.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati