agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-08 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Jack Spiner Mr. È™i Mrs. Elliot încercau din răsputeri să facă un copil, încercau ori de cîte ori era în stare Mrs. Elliot să reziste la treaba asta. ÃŽncercaseră la Boston, după căsătorie, apoi încercară pe vapor, în timpul traversării. Pe vapor totuÈ™i nu prea des, deoarece Mrs. Eiliot se simÈ›ea foarte rău. ÃŽi era rău, È™i cînd îi era rău, îi era rău aÈ™a cum numai femeilor din Sud le este rău. Adică femeilor din sudul Statelor Unite. Ca orice femeie din Sud, Mrs. Elliot se descompunea foarte repede sub influenÈ›a răului de mare, a călătoriilor făcute noaptea È™i a sculatului de dimineață devreme. Pe vapor, multă lume o lua drept mama lui Elliot. Cei care È™tiau că sînt căsătoriÈ›i credeau că e însărcinată. ÃŽn realitate, ea avea patruzeci de ani. Cînd începu să călătorească însă, îmbătrîni subit. Păruse mult mai tînără, de fapt păruse a fi o femeie fără vîrstă cînd Elliot s-a căsătorit cu ea după ce făcuseră dragoste timp de cîteva săptămîni, È™i asta la multa vreme după ce o cunoscuse în mica ei ceainărie, înainte de a o săruta într-o seară. Pe vremea cînd se-nsurase, Hubert Elliot își pregătea teza de doctorat în drept la Universitatea din Harvard. Era poet È™i avea un venit anual de aproape zece mii de dolari. Scria foarte repede poeme foarte lungi. Avea douăzeci È™i cinci de ani, È™i pînă a se-n-sura cu Mrs. Elliot nu se culcase cu nici o femeie. Voia să se păstreze neprihănit, ca sa poată aduce soÈ›iei sale în dar aceeaÈ™i neprihănire a minÈ›ii È™i a trupului pe care o aÈ™tepta din partea ei. Pentru el, asta însemna a trăi curat. Făcuse curte cîtorva fete înainte de a o săruta pe Mrs. Elliot È™i le spunea întotdeauna, mai devreme sau mai tîrziu, că a dus o viață curată. Aproape toate fetele încetau să se mai uite la el. Era È™ocat È™i chiar îngrozit cînd vedea cu cîtă uÈ™urință se logodeau È™i se măritau fetele cu oameni despre care nu puteau să nu È™tie că se tîrîseră prin È™anÈ›uri. O dată încercă să pună în gardă o fată pe care o cunoÈ™tea, împotriva unui tînăr despre care avea dovezi aproape sigure că fusese un stricat în timpul universității, È™i rezultatul fu un incident cu totul neplăcut. Pe Mrs. Elliot o chema Cornelia, îl învățase să-i spună Calutina, porecla ei de acasă, din Sud. Mama lui plînse cînd, după nuntă, o aduse pe Cornelia acasă, dar se bucură foarte mult cînd află că aveau să se stabilească în străinătate. Cînd îi mărturisi ca s-a păstrat neprmaiui, precum ea, Cornelia îi spuse „Dragul meu băiat dulce" È™i-1 strînse la piept mai tare ca oricînd. Și Cornelia era neprihănită. — Sărută-mă încă o dată aÈ™a, îi spuse ea. Hubert îi explică atunci că învățase să sărute aÈ™a ascultînd ce-i povestise o dată un coleg. Era încîntat de cîtă experiență are È™i o repetară pînă la istovire. Cîteodată, după ce se sărutau aÈ™a multă vreme, Cornelia îi cerea să-i spună încă o dată că se păstrase cu adevărat neprihănit pentru ea. DeclaraÈ›ia o stîrnea iar. La început, lui Hubert nici prin gînd nu-i trecea să se însoare cu Cornelia. Nu se gîndise niciodată la ea ca la o viitoare soÈ›ie, îi fusese doar o bună prietenă, È™i într-o zi, în timp ce dansau după muzica unui gramofon în cămăruÈ›a din fundul ceainăriei, iar în față, în ceainărie, stătea o prietenă de-a ei, Cornelia îl privise drept în ochi, È™i el o sărutase. Nu-È™i mai amintea de loc cînd anume hotărîseră să se căsătorească. Dar se căsătoriseră. Noaptea nunÈ›ii È™i-o petrecură într-un hotel din Boston. Amîndoi fură dezamăgiÈ›i, dar pînă la urmă Cornelia adormi. Hubert nu putu să adoarmă È™i ieÈ™i de vreo cîteva ori pe coridor, învîrtindu-se în sus È™i-n jos în noul halat Jaeger, pe care È™i-1 cumpărase anume pentru voiajul de nuntă, în faÈ›a camerelor erau înÈ™iruite, de-a lungul coridorului, tot felul de perechi de pantofi, pantofi mai mici sau mai mari. Vederea lor făcu să-i bată inima mai tare È™i se grăbi să se-ntoarcă în camera sa, dar Cornelia dormea. Nu voia s-o scoale din somn, È™i peste puÈ›in timp se potoli È™i el È™i adormi liniÈ™tit. A doua zi se duseră s-o vadă pe mama lui, È™i în ziua următoare plecară cu vaporul în Europa. Ar fi putut încerca să facă un copil, dar Cornelia nu era în stare să încerce treaba asta prea des, deÈ™i voiau un copil mai mult ca orice pe lumea asta. Debarcară la Cherbourg, È™i de aici plecară la Paris, încercară È™i la Paris să facă un copil. După aceea se hotărîră să se ducă la Dijon, unde se È›ineau niÈ™te cursuri de vară È™i unde plecaseră mulÈ›i din cei cu care călătoriseră pe vapor, își dădură seama că n-au ce să facă la Dijon. TotuÈ™i, Hubert scria mereu alte poeme, È™i Cornelia le bătea la maÈ™ină. Toate erau foarte lungi. Era foarte sever È™i nu-i trecea cu vederea nici o greÈ™eală, È™i pentru o singură greÈ™eală de maÈ™ină o punea să rebată întreaga pagină. Cornelia plîngea mereu, È™i înainte de a pleca din Dijon încercară de mai multe ori să facă un copil. Se-ntoarseră la Paris, ca È™i cea mai mare parte a prietenilor lor de pe vapor. Se saturaseră de Dijon, È™i, oricum, acuma puteau spune că după ce studiaseră la Harvard, Columbia sau Wabash, învățaseră È™i la Universitatea din Dijon, de pe Cote d'or. MulÈ›i ar fi preferat să se ducă în Languedoc, la Montpellier sau la Perpignan, dac-ar fi fost È™i pe-acolo universități. Dar toate aceste localități erau prea îndepărtate. Dijon în schimb era numai la patru ore È™i jumătate de Paris È™i se putea lua masa în tren. AÈ™a că vreo cîteva zile se întîlniră la Gafe du Dome, evitînd La Rotonde (1), care era peste drum, deoarece acolo se îngrămădeau tot felul de străini, È™i după aceea soÈ›ii Elliot închiriară un castel în Touraine, în urma unui anunÈ› apărut în New York Herald. La vremea asta, Elliot avea un număr oarecare de prieteni care-i admirau poezia, È™i Mrs. Elliot reuÈ™ise să-1 convingă să o cheme pe prietena ei din Boston, aceea care fusese în ceainărie. După sosirea prietenei sale, Mrs. Elliot deveni mult mai vioaie È™i plînseră fericite împreună de multe ori. Prietena era cu cîțiva ani mai mare decît Cornelia È™i-i zicea Honey. Și ea făcea parte dintr-o foarte veche familie din Sud. însoÈ›iÈ›i de cîțiva prieteni de-ai lui Elliot, care-i spuneau Hubie, cei trei se instalară în castelul din Touraine. Castelul se afla într-o regiune de È™es, foarte călduroasă, care li se păru că seamănă cu Kansas. Elliot avea acum aproape atîtea poeme cîte îi trebuiau ca să facă o carte. Urma s-o publice la Boston È™i îi È™i trimisese editorului, cu care făcuse contractul, un cec. ÃŽn scurtă vreme, prietenii începură a pleca înapoi la Paris. Regiunea nu se dovedise chiar atît de plăcută pe cît li se păruse la început. Și curînd plecară toÈ›i, urmîndu-1 pe un tînăr poet, bogat È™i necăsătorit, într-o localitate de pe malul mării, lîngă Trouville. Și acolo fură cu toÈ›ii fericiÈ›i. Elliot rămase la castelul din Touraine, deoarece îl închiriase pentru toată vara. El È™i Mrs. Elliot se străduiră din răsputeri să facă un copil în patul acela larg È™i tare din dormitorul imens È™i înăbuÈ™itor. Mrs. Elliot încercă să scrie fără să se uite la claviatura maÈ™inii, dar își dădu seama ca, pe măsură ce bătea mai repede, făcea tot mai multe greÈ™eli. AÈ™a că de fapt prietena ei bătea acum mai toate manuscrisele. Lucra foarte curat È™i repede È™i se părea că-i place să scrie la maÈ™ină. Elliot începuse să bea vin alb È™i locuia într-o cameră separată. Noaptea scria multe versuri, È™i dimineaÈ›a era sleit de puteri. Mrs. Elliot dormea împreună cu prietena ei în imensul pat medieval. De multe ori plîngeau împreună. Seara È™edeau cu toÈ›ii la masă în grădină, sub un platan, vîntul de seară bătea, Elliot bea vin alb, È™i Mrs. Elliot vorbea cu prietena ei, È™i toată lumea era foarte fericită. _________________________ (1) Local vestit din cartierul Momparnassc din Paris, unde se aduna boema timpului.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati