Azi-dimineață am ridicat de jos un măr purpuriu. Þinându-l în lumina albă a zilei, între degetul mare și cel mijlociu al mâinii drepte, l-am privit îndelung, copleșit de tristețea de-a face parte din alt regn, mai gălăgios, mai impur. Când l-am lăsat din nou în iarbă, devenise transparent.